Bogdan Diaconu
Democraţia câştigată în decembrie ‘89 nu este uniform distribuită. Constituţia ne asigură că ne bucurăm de aceleaşi drepturi, însă în realitate nu avem aceleaşi oportunităţi. Sărăcia cronicizată, lipsa de perspective pentru grupurile cu risc de excluziune socială sunt consecințe ale acestei stări de fapt. Mediul de afaceri poate contribui la reducerea sărăciei creând oportunități pentru comunitățile sărace.
”… Vei fi un manager de companie multinațională mai bun dacă vei înțelege dinamica veniturilor, oportunităților și prosperității din țara gazdă” în care care firma pe care o reprezinți își desfășoară operațiunile. ”Așa cum ai dori să cunoști câte ceva despre legislația locală, înainte de a-ți da acordul pentru un parteneriat de afaceri, ori despre cultura locală, înainte de a aproba o campanie de publicitate, credem că tot astfel va trebui să încerci să înțelegi mai multe despre viața de zi cu zi a clienților, furnizorilor și angajaților tăi înainte de a face afaceri cu ei… Dacă vei ști ceva mai multe despre aceste lucruri, vei înțelege mai bine în ce situație se află compania ta, cu ce riscuri se confruntă și ce ai de făcut pentru ca pe viitor să cheltuiești mai puțin și să câștigi mai mult.”
Craig Wilson şi Peter Wilson, Make Poverty Business: Increase Profits and Reduce Risks by Engaging with the Poor, Greenleaf Publishing, UK, 2006
Acesta este principalul mesaj al cărții Convertind sărăcia în afaceri: Creșterea profiturilor și reducerea riscurilor prin crearea de parteneriate de afaceri cu cei săraci, apărute la Greenleaf Publishing și scrise de economistul Craig Wilson, Director executiv al Fundației pentru Dezvoltarea Cooperării din Australia, şi Peter Wilson, consultant pe probleme de strategie în afaceri și dezvoltare economică. Este nu numai dezirabil ci și posibil ca investitorii străini să își definească strategii de afaceri profitabile atât pentru companiile proprii cât și pentru comunitățile sărace.
Nu atât lipsa de resurse locale, nu lipsa puterii de cumpărare ori a abilităților personale, ci lipsa de oportunități de dezvoltare a comunităților și de dezvoltare profesională a indivizilor generează și mențin sărăcia. Este nevoie de o astfel de imagine mai cuprinzătoare asupra sărăciei, consideră Craig Wilson şi Peter Wilson, pentru a înțelege că mediul de afaceri se poate implica în reducerea acestui fenomen. ”Multe dintre problemele care îi afectează pe cei săraci nu sunt determinate în mod direct de ceea ce pot ei ori nu cumpăra de pe piața bunurilor de consum. Asemeni nouă, cei săraci sunt cel mai mult îngrijorați de lipsa de control asupra propriilor vieți. Ei își doresc să poată alege unde și în ce condiții să muncească. Ei sunt în mod disproporționat supuși abuzurilor de către forțele de menținere a siguranței publice sau de către funcționarii mărunți. Ei nu au niciun cuvânt de spus cu privire la activitățile desfășurate în cadrul comunităților lor de guverne, de agențiile de protecție socială ori de companii. Lor li se refuză accesul la serviciile publice.”
Pornind de la această premisă, susțin cei doi economiști, companiile pot contribui la reducerea sărăciei într-un mod cât se poate de profitabil pentru ele și de benefic pentru comunități, acționând tocmai acolo unde ele se pricep mai bine iar guvernele mai puțin: identificând sau creând oportunități de afaceri și de dezvoltare sustenabilă. Nu redistribuind sărăcia, ci dezvoltând activități comerciale generatoare de profit și construind parteneriate capabile să susțină pe termen lung aceste activități.
Ca atare, adevărata provocare a companiilor nu este de a susține acte de caritate în beneficiul celor săraci, ci de a crea pentru aceștia locuri de muncă sustenabile, care să le permită să se dezvolte profesional și să devină competitivi pe piața locurilor de muncă, să economisească și să aibă acces la credite și la servicii de asigurări adecvate nevoilor lor.
Astfel de strategii ar aduce multiple beneficii companiilor multinaționale, consideră Craig Wilson și Peter Wilson. Dezvoltarea pe termen lung a firmelor este determinată în mod direct de dezvoltarea economică a țărilor emergente și de bunăstarea comunităților în care operează. Desfășurând operațiuni de afaceri în astfel de piețe, multinaționalele au, de asemenea, oportunitatea ”nu doar de a crea noi produse și servicii ci și de a identifica noi avantaje competitive în lanțul de furnizare și producție, dezvoltând astfel modele de afaceri mai sustenabile și cu costuri mai mici în țările în curs de dezvoltare.”
Mai mult decât atât, riscurile cu care se confruntă multinaționalele în țările gazdă, determinate de contextul socio-politic și de legislație, pot fi reduse printr-o susținere a dezvoltării economice locale mai degrabă decât printr-o abordare pasivă. Prin urmare, reducerea sărăciei în comunitățile gazdă din piețele emergente trebuie să devină un obiectiv al strategiei de dezvoltare a companiilor.
- – -
Acest articol a fot publicat în revista 22, în cadrul rubricii Afaceri și societate.
Acest articol nu poate fi reprodus decât cu acordul autorului și al redacției revistei 22.
- – -
Citește alte articole despre antreprenoriatul rural și cultura antreprenorială:
- Bogdan Diaconu, Apicultura: între hobby și antreprenoriat
- Bogdan Diaconu, Antreprenoriat rural
- alte lucrări apărute la Greenleaf Publishing