Bogdan Diaconu
”Săracii nu sunt o problemă, ci o soluție”, spunea economistul peruan Hernando de Soto.
Continuând această idee, am putea spune că satul și oamenii săi, cu sărăcia și lipsa lor de oportunități, nu sunt o problemă, ci o șansă. În care puțini cred și pe care și mai puțini o fructifică. Antreprenoriatul rural face parte din această șansă.
Familia Bujoreanu din comuna Poarta Albă, Constanța, deține o mică fermă ce oferă produse semipreparate din carne. Nicolae și Rada Bujoreanu au certificat de producător, calitatea produselor lor, realizate după rețete tradiționale, fiind atestată prin analize de laborator. Cristian, 27 de ani, absolvent de medicină veterinară, își însoțește părinții prezenți pentru prima dată la Târgul Țăranului organizat, pe 6 martie, la The ARK – Bursa Mărfurilor din București.
Daniel Bolovan are o stupină la Cârțișoara, Sibiu. Participă de un an la Târgul Țăranului și se mândrește cu ”specialitățile” sale premiate la Târgul Mierii din februarie de la Câmpina. Ionela și Mihai Paliștan au o fermă cu păstrăvărie în Palanca, Bacău, și participă de 3 ani la târguri de produse tradiționale. Loredana Stoica din Moldova-Sulița, Suceava, participă de 5 ani la astfel de târguri, oferind preparate realizate după rețete bucovinene. Aceștia și alți câțiva producători au participat pe 6 martie la o ediție specială a Târgului Țăranului, inaugurarea primei piețe turistice acreditate Earth Market din Europa de est. Earth Market, proiect al organizației internaționale Slow Food, este realizat în România cu sprijinul Grupului de Inițiativă Radu Anton Roman, promovând ”hrana de calitate, curată și corect prețuită”, bucatele tradiționale și culturile locale.
O bună parte din istoria sa, lumea rurală a statului Carolina de Nord, US, a fost o gazdă primitoare pentru micii comercianți, meșteșugarii talentați, fermierii deschiși față de progres, în general, pentru ”toți cei dispuși să își asume riscurile necesare pentru a demara o afacere și a-și lua soarta în propriile mâini.
Există o tradiție a antreprenoriatului și a micilor întreprinzători de care lumea de la sat și statul Carolina de Nord pot fi mândri.” Aceste cuvinte deschid un scurt istoric al antreprenoriatului rural local realizat de către Institutul pentru Antreprenoriat Rural al Centrului pentru Dezvoltare Economică Rurală din Carolina de Nord*. Totuși, ni se spune, în câteva rânduri secolul 20 a amenințat această tradiție antreprenorială din zonele rurale, impunându-i schimbări majore. Mai întâi, marile corporații au ajuns, în primele decenii, să domine industriile locale. Au venit apoi industrializarea de la mijloc de secol și noile tehnologii ale anilor ’80, care au dus la închideri de fabrici și disponibilizări. Acestora li s-a adăugat, în final, plecarea tinerilor, îndeosebi a celor educați, către zonele urbane, în care își puteau găsi locuri de muncă mai bine plătite. În anii ’90, globalizarea și presiunea produselor realizate cu mână de lucru ieftină din țările în curs de dezvoltare au determinat închiderea multor întreprinderi și pierderea a nenumărate locuri de muncă tocmai în domenii în care excelau antreprenorii locali. Astfel,
”întreprinderile autohtone care au reușit să identifice noi piețe, să creeze produse cu un nou tip de plus-valoare și să se adapteze rapid schimbărilor au prosperat și s-au dezvoltat. Mulți fermieri și antreprenori au avut de câștigat prin extinderea pe noi piețe.”
Într-un context cu totul diferit, dar cu o aceeași puternică tradiție, micii producători din satele românești se confruntă, după ’89, cu aceleași provocări: lipsa accesului la marile piețe de desfacere dominate de lanțurile de retail, exodul tinerilor în străinătate sau către orașe, concurența cu produsele realizate la scară industrială și cu produsele de slabă calitate importante de aiurea. Ca atare, soluțiile nu pot fi decât aceleași.
Iată câteva dintre propunerile Institutului pentru Antreprenoriat Rural din Carolina de Nord: programe educaționale și cursuri de antreprenoriat adaptate specificului comunităților; acces la microcredite; servicii de consiliere în afaceri; promovarea culturilor antreprenoriale locale și integrarea acestora pe piețele naționale și internaționale.
Mișcarea Slow Food din România este unul dintre cele câteva proiecte care de câțiva ani încearcă să răspundă acestor nevoi. Beneficiind de programe educaționale, de asistența și expertiza unor fundații românești și străine, câteva comunități cu spirit antreprenorial îndrăznesc să se confrunte cu consumatorii din marile piețe urbane și chiar europene. Prin sate neștiute, câteva sute de mici fermieri și meșteșugari, de la crescători de animale și apicultori până la olari, cioplitori în lemn sau fierari, au șansa de a reînnoda tradiția antreprenoriatului românesc, oferind unei piețe globale tot ceea ce avem mai bun, rămășițele unor culturi pe cale de dispariție.
* Institute for Rural Entrepreneurship, North Carolina Rural Economic Development Center.
- – -
Articol publicat în revista 22, în cadrul rubricii Afaceri și societate. Reproducerea acestui articol nu se poate face decât cu acordul redacției și al autorului.